Cristian Ghinea - Asociația Reality Check

Elisei împlinește 10 ani

1,450 RON Donatii stranse
14.5% Complete
10,000 RON Target
3 Donatii
14 Zile ramase
Vreau sa fac o donatie!

 

Dragi prieteni, 

Au trecut aproape cinci ani de când l-am întâlnit pe Elisei. Era în timpul unei vizite de documentare despre programul “Fiecare copil în grădiniță”, vizită organizată de prietenii de la OvidiuRo. După ce am fost la grădinița din Budila, o comună la 20 de km de Brașov, am mai rămas puțin prin clădire. Afară, aștepta un om mic și înțelept. Aștepta să vină bunica. Am schimbat câteva cuvinte. Apoi ne-am întâlnit prin sat, cu bunica. Așa am aflat povestea lor. Elisei și sora lui Oana trăiau doar cu bunica, amândoi fiind copii cu potențial, dar foarte săraci, trăind doar din alocații și din ce muncea bunica cu ziua prin sat. 

Tocmai începusem să primesc alocația copilului meu și m-am gândit că e ciudat. M-am gândit că pentru Tudor acei 200 de lei ar însemna foarte puțin, dar pentru Elisei ar putea fi enorm. Știam din cercetările despre sărăcie la care am lucrat că stresul zilei de mâine, nesiguranța că vei avea ce să mănânci răspoimâine e un mecanism care setează energia pe supraviețuire și că acești doi copii nu vor avea de fapt o șansă. Am vorbit de mai multe ori cu bunica Ioana. Deși analfabetă, știe să se gospodărească - dacă ar fi să vă întreb cum poți hrăni doi copii cu venituri de 200 - 300 de lei pe lună, am fi și eu și voi rușinați. Răspunsul corect era acum cinci ani o combinație de cartofi, pâine și mult stres. Am început, deci, donând lunar alocația lui Tudor de 200 de lei. Am menținut contactul cu familia și prin implicarea asistentei sociale de la primăria Budila - Simona Cristea, un om excepțional. 

Am făcut de atunci mai multe apeluri de donații, în special de ziua mea. Am constituit un fond permanent depozitat la Asociația Reality Check (asociația este fondată de o parte dintre persoanele cu care am lucrat în 2016 la Pachetul Antisărăcie al guvernului tehnocrat - atunci am reușit să operaționalizăm Fiecare Copil în Grădiniță ca program național). Reality Check a publicat recent o analiză despre cum merge programul și ce ar trebui ajustat, am propus împreună un proiect de lege pentru a crește suma implicată, era foarte aproape să fie aprobat de Parlament în decembrie, dar nu a fost să fie. Pe lângă munca la nivel de policy, Reality Check are câteva proiecte de intervenție directă în comunități foarte sărace - la Castelu (Constanța) și la Ponorâta (Maramureș). Învățăm cu toții ce merge și ce nu merge în intervenția socială în comunități extrem de sărace. Ce am încercat să facem în cazul Elisei / Oana a fost să ajutăm cu o subvenție care să crească veniturile, dar și să contribuim la deschiderea de orizonturi pentru copii. Totul fără a aduce schimbări sau intervenții dramatice în viața copiiilor, cu permanentul confort pentru bunică și sub supravegherea asistentei sociale. 

Ce am reușit până acum?

- am lansat două apeluri de donații pentru a constitui un fond pentru educația copiilor. După inundațiile care au avut loc la Budila, am lansat un apel pentru a rezolva problema locuirii (voi reveni).

- după testarea timp de un an a subvenției de 200 de lei, am ridicat-o la 500 de lei (200 rămân contribuția noastră, 300 din donații) - totul prin intermediul Asociației.

Amândoi copiii au note foarte bune (Elisei are doar Bine și Foarte bine la evaluări). Oana este în clasa a V-a, Elisei în clasa a III-a. Vorbim despre ce vor să facă, ingineri sau doctori sunt opțiuni frecvente. Elisei este pasionat de LEGO. 

Am dat copiiilor anul trecut două tablete noi și sunt la zi cu alfabetizarea tehnologică. Ce părea improbabil pentru doi copii care trăiesc într-o cocioabă se întâmplă totuși. Mersul regulat la școală (de remarcat că profesorii își dau silința) și accesul la tehnologie au făcut asta posibil. Oana mi-a arătat acum câteva zile cum funcționează Tik Tok. Din păcate, una dintre tablete le-a fost furată în timpul unui scandal cu familia extinsă, de unde peripeții și nevoie de a vorbi la poliția județeană, am găsit oameni de ispravă și acolo, astfel încât copiii să fie lăsați în pace pe viitor (încerc să le protejez intimitatea și poveștile pe care vor decide ei când vor fi mari cum și dacă să le spună). O prietenă a donat deja o tabletă folosită care urmează a fi dusă copiilor. Analizăm posibilitatea de a instala internet prin cablu în loc de cartele cu acces la date (dat fiind că puține case au acte, în comună se practică o garanție către singura firmă de cablu prezentă).

Elisei a făcut progrese cu starea de sănătate, recuperare anemie și rezolvarea unor probleme stomatologice. 

Locuința lor actuală (două camere din chirpici, dintre care una folosită efectiv) s-a îmbogățit cu o sobă de teracotă, mobilă de bucătărie, o magazie pentru depozitare. 

Ce nu am reușit:

- să rezolvăm permanent problema locuirii. 

Care e mai complicată decât pare. Am lansat un apel de donații pentru casă - care a adăugat 21.000 de lei la fondul pentru copii (https://asociatiarealitycheck.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=6675). Mulțumesc în special colegilor deputați Cătălin Drulă și Tudor Benga pentru donațiile consistente. 

Budila este o comunitate în care există ghetoul de romi și există restul comunei. A scoate familia din ghetou înseamnă o mutare care poate aduce complicații. Voi relansa apelul pentru casă cum avem o soluție concretă. Am primit și argumentul că ”nu vindem la țigani”. Ideea de a muta cu totul familia în alt sat (am primit oferte de la prieteni care au case părintești disponibile) a fost respinsă de bunică și cred că are dreptate, nu vrem să adăugăm alienarea la probleme. Copiii sunt bine integrați la școală. 

După ce o variantă a picat din motivul spus mai sus și o alta pentru că pretențiile proprietarului erau mult peste ce puteam oferi, am tatonat două variante:

Există o intenție a primăriei să ofere loturi de pământ în sat. In această variantă am construi o casă pe acel lot cu banii strânși, dar decizia primăriei încă nu e concretizată.

Am găsit o locuință într-o zonă mai bună a ghetoului și o stare ok, dar proprietarul e plecat în Germania. L-am tot căutat prin rude. Casa era de vânzare în principiu. Apoi ni s-a transmis că nu mai e de vânzare. Nu am ajuns să discutăm prețul. 

Bunica ar vrea să investim în actualul loc, fie prin renovarea completă a ce au deja, fie prin construirea a ceva nou tot acolo. Noi suntem reticenți pentru că familia nu are niciun act pe teren (ca, de fapt, cele mai multe dintre casele și colibele din ghetou). Fie facem asta, fie cautăm să cumparăm teren - problema e că nu există proprietari :(. Dacă mergem pe această variantă, vom lansa la vară un apel de voluntari - să le facem împreună casa. Dacă aveți idei, suntem foarte deschiși la propuneri. 

Vinerea trecută am fost cu copiii la Brașov. Împreună cu partenera mea de viață și copilul nostru Tudor am avut o călătorie oarecum inițiatică ce m-a emoționat profund. Deși locuiesc la 20 de kilometri de Brașov, Oana (cea mică) nu a fost niciodată acolo. De fapt, nu ieșise niciodată din Budila. Elisei a mai fost la Brașov la doctor și o dată la McDonalds pentru că a câștigat un premiu la afterschool (am uitat să listez prezența la afterschool la reușite - practic acești copii au la școală un contact cu lumea și cu frumosul). Aș putea zice că am văzut chipul fericirii: Elisei văzând bradul mare din Piața Sfatului, Oana în carusel. Sau micile chestii care spun multe despre o lume a copilăriei care se deschide: copiii mirându-se că există câini foarte mici care sunt îmbrăcați iarna, Oana renunțând discret să termine hamburgerul după ce a aflat că poate să ducă și acasă pentru bunica ce rămâne, Elisei povestindu-mi filmul Cars pe care l-a reconstituit din bucăți văzute pe Youtube - de unde ideea de a găsi o soluție de net permanent. Și multe altele. Călătoria asta ne-a apropiat. 

Știu acum că suntem pe drumul cel bun. Că am decis să ajutăm permanent niște copii care merită o șansă. Cred că trebuie să medităm la implicarea noastră socială. Nu vreau să fac pe deșteptul, dar copiii săraci nu sunt săraci doar de Crăciun. O șansă pe termen lung înseamnă să te asiguri că reduci stresul ucigător privind ziua de mâine, că repari ce poți repara, că le arăți o altfel de lume. Și că - și asta e foarte important - nu preiei viața cuiva, că le permiți să ia decizii singuri și să se dezvolte în ritmul lor, cum vor ei. 

Pe 20 ianuarie este ziua lui Elisei. Va împlini 10 ani. Are deja din partea noastră un pachet cu o jachetă de iarnă mai groasă, un laptop mai vechi, împreună cu un stick cu multe filme. Dacă aveți jocuri LEGO, cărți potrivite și altele - preferabil noi sau în stare foarte bună - mă puteți contacta. Dar cel mai bine e să contribuiți la Fondul lor, gestionat de Asociația Reality Check. Facem planuri de mers la liceu (la Brașov) și implicarea trebuie să fie permanentizată. 

Orice ajutor e binevenit. Puteți dona prin linkul de la Galantom. Cel mai de ajutor este însă o donație recurentă care se poate face de pe site-ul https://www.realitycheck.ro/ajuta/ (și trimițând un email de anunț contribuție la Fondul pentru Elisei și Oana la adresa office@realitycheck.ro), fie prin transfer bancar setat ca recurent din banca donatorului - detaliile pentru transfer bancar sunt aici:

Asociatia Reality Check

Cod fiscal: 37978051

Banca: INGB Centrala

IBAN Lei: RO66 INGB 0000 9999 0711 1278

IBAN Euro: RO89 INGB 0000 9999 0715 3350

SWIFT: INGBROBU, BIC: INGB

Mulțumesc lui Ionut Utoiu, Georgianei Poraicu, lui Andrei Sîrbu și lui Daniel Gostin pentru donațiile recurente pe care le fac din 2018, cu sume lunare de la 15 la 100 de lei. 

Raport financiar Fondul pentru Elisei și Oana: 

(de la primul apel de donații - iulie 2018 până în decembrie 2019)   

Donații:

Galantom: 38.696 lei

Transfer bancar: 7.140 lei     

TOTAL 45.836 lei     

Cheltuieli din fond: 8.000 lei

Cheltuielile au fost exclusiv subvenția lunară de 500 de lei pentru familie (200 donația noastră recurentă + 300 din restul donațiilor. Intenția e de a crește permanent Fondul, ca după rezolvarea problemei locuirii să constituim un buget pentru mers la liceu, pe lângă continuarea subvenției). 

Diferența rămasă, valoarea curentă a Fondului: 37.836 lei

Alte cheltuieli neregulate - urgențe medicale, tablete, lemne pentru iarnă - au fost suportate de noi. Deplasările noastre la Budila, de câteva ori pe an (care înseamnă pachete de alimente neperisabile, haine, cărți, jocuri, cartele net) presupun cheltuieli moderate, nu am ținut evidența și nu am vrut să consumăm din fondul de donații gestionat de Reality Check.  

Implicarea mea personală și a noastră în acest caz e de lungă durată. O să vă bat la cap de zilele noastre și ale copiiilor. Pentru cei care donează, vă rog să ne lăsați și o adresă de email, pentru update-uri. Cine donează mai mult poate primi un magnet special de frigider cu un zâmbet frumos - eu m-am trezit cu așa surpriză de la Elisei și dna asistentă socială :). 

Vă mulțumim. 


Recomandă-le prietenilor această campanie.

in beneficiul

Asociația Reality Check

Reality Check este o organizație neguvernamentală înființată în iulie 2017 de un grup de oameni cu experiență în sectoare diverse (non-profit, mediul de afaceri, cercetare, administrație publică), care cunosc bine realitățile din România și au lucrat împreună în diferite contexte pentru reducerea sărăciei și creșterea eficacității în administrația publică. 

Fondul pentru Elisei si Oana

Cristian pune bazele fondului ”Elisei si Oana”, la Reality Check. Cristian și cei care donează vor ajuta o bunică din Budila să îi crească pe Elisei (10 ani) și Oana (12 ani), doi copii buni la învățătură. Bunica și nepoții nu au surse de venit, iar Cristian le donează de câțiva ani în fiecare lună alocația copilului său. Acum vrea să facă mai mult: să ne asigurăm împreună că Elisei și Oana au un viitor decent și vor deveni oameni buni. Haideți să fim, împreună, familia extinsă a lui Elisei si Oanei! Vom demonstra să putem fi o familie pentru Elisei si Oana, iar Reality Check va extinde acest model și pentru alți copii.

3 Donatii

09 ian 2020

ValiE

150 RON
Mult succes copiilor
09 ian 2020
09 ian 2020